Accident de muncă: procedura de raportare, investigare și obligațiile angajatorului

Un accident de muncă reprezintă orice situație în care un angajat suferă o traumă sau o deteriorare a sănătății în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. În astfel de cazuri, angajatorul este obligat să acorde imediat ajutorul necesar persoanei afectate, să documenteze circumstanțele incidentului, să efectueze investigația și să completeze formularul N-1 în termenele stabilite. Corectitudinea acțiunilor din primele minute influențează nu doar siguranța lucrătorilor, ci și riscurile juridice ale companiei.

Pentru contabili, juriști și specialiști în resurse umane este esențial de înțeles că fiecare etapă — de la notificarea Inspectoratului Muncii până la înregistrarea documentelor — este strict reglementată. Greșelile de completare sau nerespectarea procedurii de investigare pot duce la amenzi, reclamații din partea autorităților de control și dificultăți în activitatea companiei.

În acest material analizăm în detaliu cum se raportează corect un accident de muncă, ce documente sunt necesare angajatorului, când este obligatorie elaborarea planului de lichidare a situațiilor de urgență și cum se desfășoară exercițiile de evacuare în conformitate cu legislația Republicii Moldova.

Ce este considerat un accident de muncă în Republica Moldova

Un accident de muncă este un incident în care un angajat suferă o traumă, o deteriorare a sănătății sau își pierde viața în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau la solicitarea angajatorului. Astfel de situații includ atât accidente individuale, cât și evenimente cu mai multe persoane afectate.

Clasificarea accidentelor de muncă

1. În funcție de gravitate:

• Ușor — traumă care nu necesită tratament de lungă durată.
• Grav — leziune care duce la pierderea durabilă a capacității de muncă.
• Mortal — decesul angajatului în urma incidentului.

2. În funcție de numărul persoanelor afectate:

• Caz individual
• Colectiv — două sau mai multe persoane afectate simultan
• De amploare — accidente majore, incendii, prăbușiri, scurgeri de substanțe chimice etc.

Când un incident este considerat accident de muncă

Un incident este considerat accident de muncă dacă:

• a avut loc pe teritoriul companiei sau în afara acestuia — în timpul executării unei sarcini de serviciu;
• angajatul acționa la indicația superiorului;
• vătămarea a fost cauzată de echipamente, unelte sau transport utilizate în scop de serviciu;
• trauma a avut loc în timpul evacuării, instruirii, formării sau unei deplasări de serviciu;
• angajatul se afla în timpul de așteptare a unei sarcini (de gardă, deplasare la client).

Când situația NU este considerată accident de muncă

Un incident, de regulă, nu este considerat accident de muncă dacă:

• angajatul a suferit o traumă în timpul liber, fără legătură cu activitatea profesională;
• accidentul s-a produs sub influența alcoolului sau a substanțelor narcotice, fără legătură cu sarcinile de serviciu;
• vătămarea a fost cauzată prin acțiuni intenționate ale angajatului;
• incidentul s-a produs din cauza încălcării grave a normelor de securitate, despre care angajatul fusese instruit și semnase în prealabil.

Exemple de incidente tipice

• cădere de la înălțime în timpul lucrărilor de reparații;
• electrocutare;
• accident la lucrul cu utilaje, unelte sau mecanisme de ridicare;
• arsuri, leziuni chimice;
• accident rutier în timpul executării sarcinilor de serviciu;
• traumă în timpul operațiunilor de încărcare-descărcare.

Acțiunile angajatorului în primele minute după incident

Acțiunile corecte în primele minute după un accident de muncă influențează direct viața și sănătatea persoanei afectate, precum și siguranța juridică a angajatorului. În Republica Moldova, ordinea acțiunilor este clar stabilită: ajutor → documentare → notificare → întocmirea actelor.

Mai jos este prezentat un algoritm pas cu pas pe care trebuie să îl cunoască fiecare specialist HR, contabil și șef de departament.

Pasul 1. Asigurarea primului ajutor și a siguranței celor din jur

• oprirea imediată a lucrului în zona incidentului;
• evacuarea angajaților din zona de pericol;
• deconectarea echipamentului sau a sursei de risc;
• acordarea primului ajutor victimei (sau apelarea responsabilului cu securitatea muncii);
• dacă este necesar — apelarea serviciului medical de urgență la numărul 112.

Important: orice întârziere este înregistrată și poate fi considerată încălcare din partea angajatorului.

Pasul 2. Documentarea circumstanțelor incidentului

Documentarea trebuie realizată înainte de intervenția terților (cu excepția medicilor și salvatorilor).

Ce trebuie documentat:

• locul incidentului (foto/video);
• poziția echipamentelor, obiectelor și uneltelor;
• urmele impactului (rupturi, scurgeri, întreruperi, vărsări);
• condițiile meteo (dacă incidentul s-a produs în exterior);
• datele martorilor.

Această informație devine baza probatorie pentru investigație.

Pasul 3. Notificarea autorităților competente

În funcție de gravitatea incidentului, angajatorul este obligat să anunțe:

• Inspectoratul Muncii (ITM)
• Responsabilul de securitate și sănătate în muncă al companiei
• Compania de asigurări
• În unele cazuri — poliția, protecția civilă, instituția medicală

Notificarea se transmite imediat, mai ales în cazurile grave, colective sau mortale.

Pasul 4. Informarea contabilității și a departamentului HR

De ce este important:

• contabilitatea trebuie să evalueze obligațiile de plată;
• HR-ul trebuie să întocmească concediul medical, să colecteze explicații și documente;
• departamentul de resurse umane participă la formarea comisiei de investigație.

Pasul 5. Păstrarea intactă a locului incidentului până la sosirea comisiei

Dacă situația permite (nu există pericol pentru viață), locul incidentului trebuie menținut neschimbat:

• nu se mută echipamentele;
• nu se șterg urmele;
• nu se scot obiecte;
• nu se curăță zona.

Această cerință este adesea încălcată — și tocmai ea provoacă cele mai multe obiecții din partea Inspectoratului Muncii.

Cum se documentează un accident de muncă: acte și termene

Documentarea unui accident de muncă este o procedură obligatorie și strict reglementată. Angajatorul trebuie să colecteze actele necesare, să efectueze investigația și să întocmească formularul N-1 în termenele stabilite. Erorile în această etapă pot duce la amenzi, refuzul plăților de asigurare și obiecții din partea Inspectoratului Muncii.

Mai jos este prezentată lista completă de documente, procedura de completare și termenele care trebuie respectate.

Documentele pe care angajatorul trebuie să le colecteze

1. Proces-verbal de inspectare a locului incidentului

Include:

• descrierea locului și a circumstanțelor;
• schițe, fotografii și înregistrări video;
• starea echipamentelor și a materialelor.

Este utilizat ca bază pentru concluziile comisiei.

2. Explicațiile persoanei accidentate și ale martorilor

• explicații scrise cu privire la incident;
• descrierea acțiunilor victimei înainte de incident;
• indicarea eventualelor încălcări ale regulilor, dacă au existat.

Dacă victima nu poate scrie — se întocmește un proces-verbal cu participarea martorilor.

3. Certificatul medical

Document emis de instituția medicală, care conține:

• natura traumei;
• gradul de severitate;
• diagnosticul și recomandările;
• data solicitării ajutorului medical.

Certificatul medical are un rol esențial în recunoașterea accidentului ca accident de muncă.

4. Registrul de evidență a accidentelor de muncă

Conține:

• data;
• ora;
• locul incidentului;
• datele victimei;
• o scurtă descriere a incidentului.

5. Formularul N-1 (documentul principal)

Formularul N-1 include:

• circumstanțele incidentului;
• concluziile comisiei;
• cauzele accidentului;
• responsabilitatea angajatorului sau a angajatului;
• măsuri pentru prevenirea repetării incidentului.

Actul este semnat de toți membrii comisiei și este transmis victimei sub semnătură.

Cine întocmește documentele

• Comisia de investigație (numită de angajator)
• Responsabilul de securitate și sănătate în muncă
• Departamentul de resurse umane
• Contabilitatea (înregistrează obligațiile de plată)

În cazurile grave — reprezentanți ai Inspectoratului Muncii.

Termene de întocmire

Particularități ale documentării cazurilor grave, colective și mortale

• participă Inspectoratul Muncii;
• se implică poliția și protecția civilă;
• termenele de investigație se prelungesc automat;
• se întocmesc acte și procese-verbale suplimentare;
• rapoartele sunt transmise autorităților de supraveghere.

Când un caz se înregistrează ca boală profesională

Un accident poate fi calificat drept boală profesională dacă:

• deteriorarea sănătății a apărut în urma expunerii prelungite la factori nocivi;
• există o legătură confirmată cu condițiile de muncă;
• diagnosticul este stabilit de comisia medicală.

Procedura de investigare a unui accident de muncă

Investigarea accidentului de muncă este o procedură obligatorie care confirmă circumstanțele incidentului, determină cauzele, evaluează responsabilitatea părților și servește drept bază pentru întocmirea formularului N-1. Toate acțiunile sunt realizate conform regulilor stabilite, iar rezultatele sunt documentate oficial.

Constituirea comisiei de investigare

Comisia se formează în ziua incidentului. Din comisie fac parte:

• reprezentantul angajatorului (președintele comisiei);
• responsabilul de securitate și sănătate în muncă;
• reprezentantul departamentului HR;
• reprezentantul sindicatului (dacă există);
• reprezentantul persoanei accidentate (dacă este necesar).

În cazurile grave, colective sau mortale, participarea inspectorului de muncă este obligatorie.

Comisia trebuie să fie independentă și obiectivă, altfel Inspectoratul Muncii poate respinge rezultatele investigației.

Cum se desfășoară investigația: schema pas cu pas

Pasul 1. Inspectarea locului incidentului

Comisia documentează din nou:

• echipamentele și uneltele;
• poziționarea obiectelor;
• starea tehnică a zonei de lucru;
• urmele accidentului.

Se bazează pe foto/video realizate imediat după incident.

Pasul 2. Colectarea explicațiilor și a documentelor

Comisia analizează:

• explicațiile persoanei accidentate;
• declarațiile martorilor;
• rezultatele examinării medicale;
• instrucțiunile interne și fișele de post;
• registrele de instruire;
• planurile de evacuare și PLSA (dacă există legătură).

Pasul 3. Analiza cauzelor accidentului

Cauzele sunt împărțite în trei categorii:

• Organizatorice: lipsa instruirii, organizarea necorespunzătoare a lucrărilor, nerespectarea procedurilor.
• Tehnice: echipament defect, lipsa mecanismelor de protecție.
• Personale (comportamentale): încălcarea regulilor de securitate de către angajat.

Fiecare factor este evaluat separat pentru a stabili nivelul de responsabilitate al angajatorului.

Pasul 4. Formularea concluziilor și a recomandărilor

Comisia trebuie să stabilească:

• dacă incidentul este sau nu accident de muncă;
• cine a încălcat regulile;
• ce măsuri trebuie luate (instruire, reparații, modificarea procedurilor);
• cum pot fi prevenite incidente similare în viitor.

Pasul 5. Întocmirea formularului N-1

Documentul final include:

• descrierea incidentului;
• analiza cauzelor;
• concluziile comisiei;
• semnăturile tuturor membrilor;
• anexe: schițe, fotografii, procese-verbale, explicații.

Persoana accidentată trebuie să primească o copie a formularului N-1 sub semnătură în termen de 1 zi.

Angajatorul păstrează documentele minimum 45 de ani.

Prelungirea investigației

Dacă investigația nu poate fi finalizată la timp (circumstanțe complexe, traumă gravă, anchetă judiciară), angajatorul poate prelungi termenul cu până la 15 zile, specificând motivul într-un ordin oficial.

Ce se întâmplă după finalizarea investigației

• formularul N-1 este transmis persoanei accidentate;
• contabilitatea calculează plățile datorate;
• HR întocmește actele privind concediul medical;
• responsabilii primesc instrucțiuni privind eliminarea neconformităților;
• în cazurile grave, rapoartele sunt transmise Inspectoratului Muncii.

Răspunderea angajatorului: amenzi și riscuri

Dacă un accident de muncă este recunoscut ca fiind produs în cadrul activității de serviciu, angajatorul are o serie de obligații legale. Nerespectarea procedurii de investigare, completarea incorectă a documentelor sau lipsa măsurilor de securitate poate duce la consecințe juridice, financiare și de imagine extrem de grave.

Mai jos sunt prezentate principalele tipuri de răspundere pe care companiile, specialiștii HR și contabilii trebuie să le cunoască.

Răspundere administrativă

Angajatorul poate fi sancționat pentru:

• lipsa sau încălcarea instruirilor în domeniul securității muncii;
• neefectuarea instruirii angajaților;
• nerespectarea normelor de securitate;
• întocmirea incorectă a formularului N-1;
• neinformarea la timp a Inspectoratului Muncii;
• obstrucționarea activității comisiei de investigație.

Cuantumul amenzilor depinde de gravitatea consecințelor și de numărul încălcărilor.
În cazurile grave sau colective, sumele sunt semnificativ mai mari.

Răspundere civilă

Compania este obligată să compenseze victimei:

• venitul pierdut;
• costurile tratamentului și reabilitării;
• cheltuieli suplimentare (medicamente, materiale medicale, transport);
• daune morale — conform deciziei instanței.

Aceste plăți sunt suportate de angajator indiferent de vină.

Răspundere penală

Apare în caz de:

• vătămări corporale grave;
• decesul angajatului;
• încălcări grave ale normelor de securitate;
• neglijență dovedită sau ascunderea informațiilor.

Răspunderea poate reveni:

• directorului companiei;
• șefului de departament;
• responsabilului de securitate și sănătate în muncă;
• altor persoane implicate în încălcări.

Sancțiunile variază de la amenzi până la închisoare.

Riscuri financiare pentru afacere

Pe lângă amenzi și compensații, incidentul poate duce la:

• creșterea tarifelor de asigurare;
• controale suplimentare din partea Inspectoratului Muncii;
• oprirea activității pe zona afectată;
• cheltuieli judiciare;
• pierdere de imagine și încredere din partea clienților.

Riscuri pentru contabilitate și departamentul HR

Contabilitatea și HR sunt responsabile de corectitudinea:

• calculului compensațiilor victimei;
• întocmirii concediului medical;
• menținerii registrelor de instruire;
• arhivării documentelor;
• furnizării unor date corecte inspectorilor.

O eroare în oricare dintre aceste puncte poate fi considerată încălcare a legislației muncii.

Planul de lichidare a situațiilor de avarie: când este obligatoriu și cum se elaborează

Planul de lichidare a situațiilor de avarie (PLSA) este un document care descrie acțiunile angajaților în caz de avarie, incendiu, explozie, scurgeri de substanțe chimice, prăbușirea construcțiilor sau alte evenimente periculoase. PLSA ajută la reducerea consecințelor accidentelor și la asigurarea siguranței angajaților.

Documentul nu este obligatoriu pentru toate companiile — cerințele depind de tipul de activitate și nivelul de risc.

Când trebuie elaborat PLSA

Planul este obligatoriu pentru întreprinderile unde există:

• materiale explozive și inflamabile;
• substanțe chimice sau elemente toxice;
• tensiune, presiune sau temperatură ridicată;
• echipamente cu risc înalt;
• zone de depozitare cu risc sporit;
• procese industriale cu utilizarea substanțelor combustibile;
• obiective cu prezență masivă de persoane (în funcție de activitate).

De asemenea, PLSA este obligatoriu în organizațiile unde este necesară protecția specială împotriva riscurilor tehnologice.

Obiectivele PLSA

• prevenirea accidentelor majore;
• minimizarea consecințelor incidentelor;
• instruirea personalului privind acțiunile corecte;
• asigurarea pregătirii conducerii și serviciilor de intervenție;
• stabilirea unui algoritm clar de comportament în situații de urgență.

Ce include Planul de lichidare a situațiilor de avarie

Documentul trebuie să conțină:

1. Caracterizarea posibilelor avarii

• tipurile de riscuri;
• sursele de pericol;
• scenarii și amploarea potențială.

2. Sistemul de notificare și alertare

• cine anunță;
• unde se sună;
• procedura de transmitere a informațiilor.

3. Algoritmul de acțiuni ale angajaților

Pentru fiecare scenariu se descriu:

• acțiunile conducătorului;
• acțiunile muncitorilor;
• acțiunile responsabililor de securitate;
• procedura de evacuare.

4. Scheme și planuri ale teritoriului

• traseele de evacuare;
• localizarea mijloacelor de stingere a incendiilor;
• zonele de risc.

5. Contactele serviciilor de intervenție

• pompieri;
• protecția civilă;
• echipe de intervenție;
• instituții medicale.

6. Persoanele responsabile

Cu indicarea:

• numele și prenumele;
• funcției;
• numărului de telefon;
• zonei de responsabilitate.

Cât de des trebuie actualizat PLSA

• anual — pentru întreprinderile cu risc ridicat;
• în cazul modificării procesului tehnologic;
• după efectuarea exercițiilor de evacuare;
• după o avarie sau după observațiile Inspectoratului Muncii.

Planurile vechi sau neactualizate sunt considerate o încălcare a cerințelor de securitate și sănătate în muncă.

Cine elaborează PLSA

• inginerul de securitate și sănătate în muncă;
• șeful de departament;
• specialiștii în securitate industrială;
• experți de profil.

Multe companii externalizează elaborarea PLSA pentru a evita erorile și amenzile.

Planul de evacuare și exercițiile de evacuare: cerințele anului 2025

Planul de evacuare și exercițiile periodice de evacuare sunt elemente obligatorii ale sistemului de securitate a muncii și de prevenire a incendiilor. Acestea permit angajaților să exerseze acțiunile în caz de incendiu, avarie sau altă situație de urgență, iar angajatorului — să demonstreze conformitatea cu legislația.

Când este necesar un plan de evacuare

Planul de evacuare este obligatoriu dacă întreprinderea are cel puțin una dintre următoarele condiții:

• încăperi cu prezență masivă de persoane;
• birouri, depozite și zone de producție cu mai multe ieșiri;
• clădiri în care lucrează mai mult de patru angajați;
• obiective supuse controalelor de prevenire a incendiilor;
• încăperi unde se folosesc materiale combustibile sau echipamente.

În practică, planul de evacuare este necesar pentru majoritatea organizațiilor, inclusiv birouri, puncte comerciale, spații de producție, stații de service, depozite, instituții medicale și educaționale.

Cerințele planului de evacuare în 2025

Planul trebuie să includă:

• trasee clare de evacuare;
• marcarea ieșirilor de evacuare;
• localizarea stingătoarelor, panourilor de incendiu și mijloacelor de comunicare;
• indicarea locurilor unde se află trusele medicale;
• algoritmul acțiunilor în timpul evacuării;
• marcarea zonelor cu risc sporit.

Documentul se prezintă sub formă de schemă, însoțit de o parte textuală și este afișat în locuri vizibile.

Cum se desfășoară corect exercițiile de evacuare

Exercițiile de evacuare reprezintă o simulare practică a acțiunilor angajaților în caz de incendiu sau avarie. Scopul lor este verificarea pregătirii personalului și perfecționarea algoritmului de evacuare.

Etapele desfășurării exercițiilor:

1. Etapa pregătitoare

• numirea persoanelor responsabile;
• verificarea funcționării alarmei și a mijloacelor de comunicare;
• informarea angajaților privind data și ora exercițiului.

2. Desfășurarea exercițiului

• activarea alarmei simulate;
• deplasarea angajaților pe traseele de evacuare;
• închiderea ușilor, oprirea echipamentelor (conform scenariului);
• controlul punctelor de adunare.

3. Evaluarea rezultatelor

Responsabilii notează:

• timpul de evacuare;
• erorile angajaților;
• „punctele vulnerabile” ale traseelor;
• recomandări de îmbunătățire.

Cât de des trebuie organizate exercițiile

• cel puțin o dată pe an — cerința de bază;
• mai des — dacă există risc ridicat sau observații ale inspectorilor;
• exerciții repetate — după modificarea schemelor, reparații sau reorganizarea încăperilor.

Cum se documentează rezultatele exercițiilor

După efectuarea exercițiului se întocmește:

• proces-verbal al exercițiilor de evacuare, care include:

  • data;

  • participanții;

  • durata;

  • neconformitățile identificate;

  • măsurile de remediere;

• ordinul privind desfășurarea exercițiilor (poate fi emis anterior);

• mențiune în registrul de instruiri.

Documentele pot fi solicitate de Inspectoratul Muncii sau de serviciul de pompieri.

Prevenirea accidentelor de muncă: ce trebuie să facă angajatorul

Prevenirea accidentelor de muncă este un element esențial al sistemului de securitate și sănătate în muncă. Majoritatea incidentelor pot fi evitate dacă angajatorul instruiește angajații la timp, verifică echipamentele și respectă măsurile organizatorice.

Mai jos sunt principalele cerințe care ajută la reducerea riscurilor și la protejarea lucrătorilor.

Instruiri și informări periodice

Angajatorul este obligat să asigure:

• instruirea introductivă — pentru toți angajații noi;
• instruirea inițială la locul de muncă;
• instruiri periodice (recomandat — o dată la 6 luni sau mai des pentru activități cu risc);
• instruiri neplanificate — în cazul modificării echipamentelor, incidentelor sau abaterilor constatate;
• instruiri specifice — pentru lucrări ocazionale periculoase.

Toate instruirile sunt înregistrate în registre speciale.

Utilizarea echipamentului individual de protecție (EIP)

Compania trebuie să asigure angajaților:

• căști, ochelari de protecție, îmbrăcăminte specială;
• respiratoare, mănuși, protecție auditivă;
• încălțăminte specială;
• protecție împotriva temperaturilor ridicate, substanțelor chimice și altor riscuri.

EIP trebuie furnizat la timp, în cantitatea necesară și să fie în stare bună.

Verificarea și întreținerea echipamentelor

Angajatorul trebuie să asigure verificări periodice:

• inspectarea utilajelor și mecanismelor;
• întreținerea tehnică;
• repararea componentelor defecte;
• documentația de exploatare;
• permiterea lucrului doar personalului instruit.

Echipamentele defecte sunt una dintre principalele cauze ale accidentelor.

Evaluarea riscurilor profesionale

Companiile sunt obligate să:

• identifice factorii de risc;
• efectueze auditul locurilor de muncă;
• analizeze și reducă nivelul riscurilor;
• actualizeze evaluările în cazul schimbărilor tehnologice.

Rezultatele evaluării sunt folosite la elaborarea instruirilor, PLSA și planurilor de evacuare.

Controlul condițiilor de muncă

Aceasta include:

• iluminarea, ventilația, nivelul de zgomot;
• calitatea mijloacelor de stingere a incendiilor;
• starea traseelor de evacuare;
• prezența truselor medicale;
• ordine la locurile de muncă.

Nerespectarea acestor condiții conduce frecvent la accidentări.

Documentarea activităților de securitate și sănătate în muncă

Angajatorul trebuie să țină:

• registrele de instruire;
• procesele-verbale ale exercițiilor;
• actele privind verificarea echipamentelor;
• ordinele de desemnare a responsabililor;
• registrele de evidență a accidentelor.

Lipsa documentației se consideră încălcare, chiar dacă instruirile au fost efectuate.

De ce este avantajos să externalizezi securitatea muncii

Multe companii aleg externalizarea deoarece aceasta:

• reduce responsabilitatea managementului;
• elimină erorile în documente;
• minimizează amenzile;
• economisește timp pentru HR și contabilitate;
• asigură acces la specialiști calificați;
• simplifică trecerea controalelor.

Cum ajută Intelcont companiile să respecte cerințele de securitate și sănătate în muncă

Securitatea și sănătatea în muncă este un domeniu în care greșelile sunt periculoase și costisitoare. Un act completat incorect, o instruire expirată sau lipsa planului de evacuare pot duce la amenzi serioase, oprirea activității și chiar răspundere penală. De aceea, multe companii din Republica Moldova aleg servicii profesionale de consultanță.

Intelcont oferă servicii complete de securitate și sănătate în muncă, care ajută angajatorii să respecte pe deplin legislația și să minimizeze riscurile.

Elaborarea și gestionarea documentației privind securitatea muncii

Specialiștii Intelcont asigură pregătirea și actualizarea tuturor documentelor obligatorii:

• registrele de instruire;
• ordinele de numire a persoanelor responsabile;
• registrele de evidență a accidentelor;
• procesele-verbale de verificare;
• instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă;
• actele de evaluare a riscurilor profesionale;
• planul de evacuare;
• PLSA (Planul de lichidare a situațiilor de avarie).

Toate documentele sunt întocmite corect, conform cerințelor Inspectoratului Muncii.

Desfășurarea instruirilor, formărilor și verificărilor de cunoștințe

Noi organizăm:

• instruiri introductive și inițiale;
• instruiri periodice și neplanificate;
• instruirea angajaților privind metodele sigure de lucru;
• exerciții practice de evacuare;
• verificarea cunoștințelor în domeniul securității muncii.

Toate activitățile sunt înregistrate prin documente oficiale care trec verificările fără observații.

Participarea la investigarea accidentelor de muncă

În cazul unui incident, specialiștii Intelcont:

• ajută angajatorul să documenteze corect circumstanțele;
• participă la activitatea comisiei;
• controlează corectitudinea completării actului N-1;
• asigură suport în comunicarea cu Inspectoratul Muncii;
• consiliază departamentele de contabilitate și HR privind plățile și documentele necesare.

Aceasta reduce riscul ca investigația să fie declarată nevalidă.

Auditul condițiilor de muncă și recomandări de îmbunătățire

Experții Intelcont efectuează:

• analiza locurilor de muncă;
• evaluarea echipamentelor tehnice;
• identificarea factorilor de risc;
• recomandări pentru reducerea riscurilor;
• verificarea conformității cu legislația în vigoare.

Noi ajutăm companiile să prevină accidentele, nu doar să reacționeze la ele.

Suport în timpul controalelor Inspectoratului Muncii

Intelcont oferă:

• pregătirea companiei pentru controale;
• asistență în timpul vizitei inspectorului;
• remedierea abaterilor identificate;
• pregătirea pachetului de documente;
• consultări privind corectarea erorilor.

Aceasta reduce semnificativ riscul aplicării amenzilor.

Avantajele colaborării cu Intelcont

• echipă de specialiști calificați;
• cunoștințe aprofundate ale legislației muncii din Republica Moldova;
• șabloane și sisteme de documentare gata de utilizare;
• abordare personalizată în funcție de industrie și riscurile specifice;
• minimizarea riscurilor juridice și financiare;
• economisirea timpului și resurselor departamentelor HR și contabilitate.

Concluzie

Un accident de muncă este întotdeauna o situație stresantă atât pentru companie, cât și pentru angajați. Totuși, completarea corectă și la timp a documentelor, investigarea profesionistă și respectarea cerințelor de securitate și sănătate în muncă permit minimizarea riscurilor și protejarea angajaților, precum și a afacerii de amenzi și consecințe juridice.

Angajatorul este obligat să asigure siguranța procesului de muncă, să efectueze instruiri, să elaboreze planuri de evacuare și planuri de lichidare a situațiilor de avarie, iar în caz de incident — să acționeze rapid și să completeze corect actul N-1. Pentru contabili, specialiști HR și juriști este important să cunoască toate etapele procedurii pentru a evita greșelile și a respecta cerințele Inspectoratului Muncii.

Dacă doriți să reduceți riscurile, să asigurați conformitatea cu normele și să beneficiați de suport profesionist, specialiștii Intelcont sunt gata să vă ajute — de la elaborarea documentației până la participarea la investigații și pregătirea pentru controale.